Poarta cea mai estică a Ardealului este pasul Oituz și localitatea Oituz (Oituzul Ardelean). Este un loc istoric, de-a lungul secolelor fiind cel prin care treceau diferitele oşti. A fost locul unor importante bătălii, fiind ultima localitate pe graniţa istorică a Imperiului Habsburgic. Apărarea graniţei era asigurată de câte o cetate de margine, ultima de acest fel fiind cea construită de principele Gheorghe Rakoczi al II-lea în scecolul XVII, care prin ruinele sale străjuieşte astăzi localitatea. Această cale de acees spre Moldova era folosită şi de Romani, mai târziu aici pătrund tătari lui Bathu Khan, în 1466 pe aici trec oştile lui Matei Corvin spre Moldova, se dau bătălii crâncene în revoluţia din 1848, apoi este teatrul unor încleştări sângeroase de-a lungul celor două războaie mondiale. Cetatea Rakoczi era o cetate de apărare puternică fiind situată pe partea dreaptă a pârâului Oituz. Ea avea forma unui patrulater neregulat, cu dimensiunile 100 m lungime şi 50 m lăţime. La colţuri cetatea prezenta turnuri în formă de patrulater, astăzi păstrându-se doar pereţii şi turnurile de nord şi de răsărit, care se află într-o stare precară de conservare. Istoria Hanului Anselmo datează din 1882, an în care Mișcarea Memorandistă lua ființă prin publicarea Memorialului lui Gh.Baritiu iar în Europa se semna Tripla Alianta.

Fondatorul: Maestrul Pittini Anselmo:

Maestrul cioplitor în piatră, membru al breslei masone, se refugiază din Toscana (decăzută economic datorită epidemiei de malarie) şi găseşte adăpost şi contracte de lucru în zona Oituzului, pe vremea aceea graniţa cu Moldova a Comitatului Secuiesc Trei Scaune-Háromszék.

Maestrul Pittini Anselmo s-a îndrăgostit şi apoi s-a căsătorit la Oituz cu frumoasa secuiancă Gyergyai Juliana (Iulişca), cu care a avut cinci copii.

Având o meserie căutată, Maestrul Pittini Anselmo a devenit faimos în regiune şi a câştigat mulţi bani construind drumuri, poduri, podeţe şi nenemărate case din piatră.

În 1882, este finalizată construcţia Domeniului Anselmo, cum este documentată de placheta gravată în piatră de atestare de pe frontispiciul clădirii. Hanul are o construcţie specifică unei cetăţi, din piatră masivă cioplită, cu un turn de observaţie care domină valea. Monument istoric, renovat în 2010, hanul păstrează şi acum stilul şi aerul de clădire fortificată tradiţională medievală de sec. XIX transilvănean. Procesul de renovare a pus în evidenţă istoria locului, în pereţi au rămas încastrate fragmente din zidurile străvechi. Portalul şi canaturile uşii principale conţin blocurile originale de piatră sculptate chiar de Pittino. Motivele sculptate de acesta se regăsesc astăzi în identitatea vizuală a Hanului Anselmo. Trecătoarea Oituz funcţionează ca punct vamal de graniţă iar asta l-a atras pe Maestrul Anselmo şi în domeniul negustoriei, astfel că a început comerţul adeseori ascuns de Fisc cu scândură şi cereale. Ulterior, într-o parte din construcţiile domeniului a fost şi Casa Vameşilor, apoi Cazarma Grănicerilor. Astăzi această construcţie separată a fost renovată şi poartă numele de Casa Pittino. Poartă original secuiască de lemn a cazărmilor grănicerilor, decorată cu motive tradiţionale de lalea a fost restaurată, astăzi ea este amplasată la intrarea în hanul Anselmo fiind monument istoric.